A debutat în 1967 în ziarul timișorean Pravda/ Dreptatea (unde a lucrat până în 1983 când, din cauza bolii și a necazurilor politice de atunci, s-a pensionat), cu o recenzie despre poezia confraților săi Ivo Munteanu/ Ivo Muncan și Drago Mirianici/ Drago Mirjanic.

Milenovici este un autor cu operă bogată, aceasta cuprinzând peste douăzeci de volume publicate începând cu 1970 (Culegătorii înălțimilor, versuri și proză): 9 cărți de poezie (dintre care una publicată în Serbia - Pasărea de pe creanga ruptă, Novi Sad, 1996 și una tradusă în românește de Carmen Blaga și Lucian Alexiu, intitulată 7 incantații pentru femeie, piatră și vânt, Timișoara, 1992),

6 romane (Castelul fără acoperiș, 1977,

Violete, 1982, Vremea înălțării zmeilor, 1997,

Îngeri în ceață, 1998,

Vulturii zboară înalt, 2000

Calea platanelor triste, 2001)

și 6 volume de proză scurtă sau nuvele.